Experiențe cu singurul Dumnezeu viu!

Cu două luni în urmă, știam că este imperios necesar să merg la stomatolog datorită unei probleme pe care o aveam la măsea. Într-o noapte, avusem un vis cu cabinetul, medicul stomatolog (de fapt este vorba de o ea) și asistenta. Spre surprinderea mea, știam culoarea lor la păr, îmbrăcămintea, cum arăta cabinetul și un diagnostic clar. Dar nu am luat în serios visul, deși știam că anul acesta Dumnezeu mi-a vorbit cel mai mult prin visuri. :)
Acum câteva săptămâni, am plecat să-mi caut medic stomatolog pe motiv că aveam o umflătură la un dinte apropiat de o  măsea (cabinetul stomatologic unde obișnuiam să merg, s-a desființat așa că....am pornit hotărâtă să găsesc altul). Pe drum mă întâlnesc cu o prietenă care mi-a recomandat cabinetul ei stomatologic. Doar că surpriză: medicul (un el) ei nu avea program la cabinet și în același cabinet era o doamnă stomatolog. Nu mi-am amintit visul la început, dar mi-a spus diagnosticul cu aceleași cuvinte ca în vis. Și atunci s-a aprins beculețul: cabinetul, medicul stomatolog și asistenta arătau la fel ca în vis!
Dat fiind faptul că măseaua era cu probleme, și medicul stomatolog si eu am crezut că de acolo vine si medicul s-a apucat de treabă să-mi „rezolve” măseaua. După ce totul s-a terminat totul acolo, am revenit pentru că umflătura nu dispăruse. Așa s-a descoperit o cauză nebănuită până atunci: carie inter-dentară care devenise cronică (nervul murise pe canal) și astfel am fost scutită de durerea de nesuportat care te trimite la stomatolog...până la umflătură... Deci a deschis dintele și surpriză: caria era mai gravă decât ne așteptam inițial. După câteva ședințe de drenaj, umflătura, care era defapt puroi, nu voia să cedeze, ci se acutiza. Așa am ajuns la posibila variantă rejecție apicală, adică operație la dinte, doar că voiam să mai facem câteva ședințe, poate ceda. Stând în holul cabinetului, așteptând să intru și să aflu verdictul, mă gândeam cum o să mă descurc de bani? Ar costa în jur de 300 de lei și sincer nu știam cum aș putea să fac rost de bani în momentul respectiv, dacă ar trebui. Însă mi-am îndreptat privirea spre Dumnezeu și i-am spus: „Doamne, te rog îngrijește-te de mine într-un mod minunat. Surprinde-mă cumva. Intervin-o Tu, te rog, în Numele lui Isus”.Și totodată i-am spus că mi-e frică și o pace inexplicabilă venise împreună cu gândul că nu e mare lucru. O să fie ușor și bine. La câteva minute, intru în cabinet și deși varianta „operație” devenise oficială, mi se spune că există o variantă să nu plătesc (și asta fără să fi suflat vreo vorbă că nu am bani sau ceva în genul!), dar am nevoie de câteva acte și o să fiu trimisă la un medic chirurg, cunoștință a stomatologului meu...asta dacă vreau... Wooow....am rămas...încremenită! În ce fel superb se îngrijea Dumnezeu de mine!
M-am simțit copleșită cu dragostea Lui și felul Lui minunat de a purta de grijă!
Astăzi, am plecat la spital unde urma să îl caut pe acel medic. Am așteptat o oră să vină la cabinet și în sfârșit  
și-a făcut apariția. După 10 minute, când a văzut despre ce e vorba, mi-a spus să îl aștept la cabinetul de stomatologie că vine în 20 de minute. Știam că o să dureze mai mult de 20 de minute așteptatul. Și aveam dreptate. La început, nu am avut o problemă, mi-am scos cartea pe care o citesc momentan și m-am așezat liniștită în holul de așteptare. După un timp, îmi venise ideea să plec, mai ales că eram destul de grăbită și medicul părea că a dispărut. Rugându-l pe Dumnezeu să îmi dea înțelepciune, am putut simți cum El îmi spunea să nu plec, ci să am răbdare. RĂBDARE? Cred că era singurul lucru care nu aș fi fost dispusă să-l fac dacă aș fi avut de ales. În fine, comentând singură, mi-am continuat de citit cartea. În final a apărut și medicul și totul e destul de bine acum. Mi-a pregătit dintele pentru operație...etc...și după am fost fericită că în sfârșit am putut să plec.
Stăteam și mă gândeam acum câteva ore, că, atitudinea asta nu a fost tocmai bună. Dumnezeu a pregătit totul pentru tine, gratis, și tot ce îmi cerea era să am răbdare. Omul acesta, e medic, deci o persoană ocupată și extrem de solicitată și totuși își face timp pentru mine. În loc să folosesc timpul să mă rog și să îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-a adus până aici, eu eram cât se poate de nemulțumită....

Poate vă întrebați la ce folos toată povestea asta? Vreau să vă încurajez, dragi cititori, să fiți atenți, mai atenți la toate căile prin care Dumnezeu vă vorbește! Și, indiferent de cum decurg lucrurile, adoptați o atitudine de mulțumire. La urma urmei, Dumnezeu merită toată slava! Și, nu faceți greșeala mea!
Vă las un verset, ca un rezumat la tot ce am zis. E dintr-o versiune actualizată a Bibliei. Romani 12:12

Manifestaţi-vă speranţa cu bucurie. Suportaţi necazul cu răbdare. Fiţi perseverenţi în rugăciune.

Dumnezeu să ne ajute!